Viața noastră în lume se aseamănă cu trecerea Israeliților prin pustie, spre țara promisă, spre Canaan. În acest drum ei au întâlnit ținuturi fără apă, locuri sălbatice, pline de urlete sau locuri pline de primejdii datorate șerpilor veninoși. Dar, în toată această călătorie, Dumnezeu i-a călăuzit, intervenind în mod miraculos, pentru ca arșița pustiei și primejdiile să fie îndepărtate. Astfel, în mijlocul pustiei El a creat o oază binecuvântată, dându-le apa din stâncă, paine din cer, rezolvând problema șerpilor veninoși, purtându-i pe aripi ca și vulturul pe puii lui.
Același lucru se întâmplă astăzi, în viețile noastre, în fiecare zi de vineri din săptămână, la întâlnirile de la Asociația Caritatea, unde, oameni cu deficiențe vizibile sau mai puțin vizibile, se întâlnesc pentru părtășie unii cu alții și cu Creatorul lor. După o săptămână de așteptare pentru cei care sunt în cărucioare și nu ies din casă, de istovire pentru cei care se pot deplasa, dar greu, de frământări datorate lipsurilor și neajunsurilor cu care se confrunta acești oameni marginalizați de societate, întâlnirea de vineri aduce liniște, mângâiere, sperantă și, în limita posibilităților materiale și financiare, rezolvarea unora dintre multele probleme de această natură.
Totul începe prin a-L lăuda pe Creatorul nostru prin cântare, laudă care are menirea să ne deschidă sufletele pentru părtășie. Urmează apoi momentul în care fiecare are prilejul să-și spună problemele cu care se confruntă, bucuriile pe care le are în suflet sau dorințele care îl poartă, moment foarte important pentru fiecare dintre noi. E momentul în care simțim că suntem o familie, că pe celălalt îl interesează sau chiar îl doare problema noastră, că nu suntem singuri și abandonați de toți, lucru care duce la unirea noastră, la sudarea legăturilor dintre noi și la bucuria și frumusețea pe care o dă această trăire în unitate.
Chiar dacă problemele unora sunt foarte grele, noi nu îi descurajăm. Le ducem înaintea Stăpânului nostru prin rugăciune, moment în care ne liniștim și suntem întăriți. Momentul închinării este la fel de important, pentru că din părtășia cu Creatorul nostru, rezultă energia, puterea și voința de care avem nevoie ca să putem face față călătoriei prin pustiul vieții.
După închinare și rugăciune, cu inimile deschise, suntem gata să ascultăm sfaturile, promisiunile și principiile de viață pe care ni le dă Dumnezeu prin Scriptură. Aprofundarea adevărurilor despre lume și viață, despre suferință și răsplată, despre iubire și credință și a altor adevăruri, prin studierea temeinică a acestora, in lumina Cuvantului lui Dumnezeu, ne aduce în suflete speranță, fericire, mângăiere și tot ce ne trebuie în această lume plină de durere.
Ajunși la finalul întâlnirii noastre, știind că în față ne stă o altă săptămână grea, plini de curaj și speranță, ne încredințăm în mâna Ziditorului nostru și-I mulțumim pentru oaza de verdeață din pustia arsă a lumii.
Sandu Dornea
„În ziua fericirii, fii fericit, și în ziua nenorocirii, gândește-te că Dumnezeu a făcut și pe una și pe cealaltă, pentru că omul să nu mai poată sti nimic din ce va fi după el.” Ecleziastul 7:14